Lumina e peste tot in jurul nostru si, totusi, rareori ne oprim sa ne intrebam ce anume face diferenta intre un bec care abia se vede si unul care iti lumineaza toata incaperea. Pare un lucru simplu, nu? Apesi pe intrerupator, becul se aprinde, gata.
Dar in spatele acelui gest banal exista o stiinta intreaga, cu instrumente de precizie, unitati de masura standardizate si o istorie mai lunga decat am crede. Si daca te-ai intrebat vreodata cum se masoara, de fapt, intensitatea luminoasa a unui corp de iluminat, raspunsul e mult mai interesant decat un simplu numar pe ambalaj.
In practica, masurarea luminii nu inseamna doar sa verifici cat de puternic e un bec. Inseamna sa intelegi cum se distribuie lumina in spatiu, cat de eficient este corpul de iluminat, daca lumina ajunge acolo unde ai nevoie de ea si, nu in ultimul rand, daca respecta normele tehnice. Fie ca vorbim de iluminatul unei locuinte, al unui spital sau al unui stadion, principiile de masurare sunt aceleasi, chiar daca instrumentele si nivelul de precizie difera.
Ce inseamna, de fapt, intensitatea luminoasa
Inainte de orice, trebuie sa lamurim un lucru care creeaza confuzie destul de des. Intensitatea luminoasa nu e acelasi lucru cu luminozitatea perceputa de ochi si nici cu puterea electrica a becului. Sunt concepte diferite, desi in limbajul comun le amestecam fara sa ne dam seama. Cand cineva spune ca un bec e puternic, de obicei se refera la faptul ca lumineaza bine, dar asta nu inseamna automat ca intensitatea lui luminoasa e mare.
Din punct de vedere fizic, intensitatea luminoasa descrie cantitatea de lumina emisa de o sursa intr-o directie anume. E masurata in candele, unitate care isi trage numele chiar de la lumanari, fiindca, initial, asta era referinta: flacara unei lumanari standard era considerat punctul de plecare. Astazi, candela este definita riguros prin standarde internationale, dar ideea de baza a ramas: cat de multa lumina trimite o sursa intr-un anumit unghi solid.
Sa ne imaginam un lanterna. Daca o tii indreptata spre perete, toata lumina se concentreaza intr-un punct. Intensitatea luminoasa in acea directie e mare. Dar daca ai pune acelasi bec fara reflector, lumina s-ar imprastia in toate directiile, iar intensitatea pe fiecare directie ar fi mai mica. Becul e acelasi, puterea consumata e aceeasi, dar distributia luminii difera radical. Si tocmai de-asta conteaza masurarea intensitatii, nu doar a fluxului luminos total.
Candela, lumenul si luxul: trei concepte pe care multi le confunda
Candela, lumenul si luxul sunt cele trei unitati de masura pe care le intalnesti cel mai des cand vine vorba de iluminat, dar fiecare exprima altceva. E ca si cum ai confunda viteza cu distanta si cu acceleratia: au legatura intre ele, dar nu sunt interschimbabile.
Candela
Candela (cd) masoara intensitatea luminoasa, adica lumina emisa intr-o directie precisa. E o unitate de baza in Sistemul International de Unitati, ceea ce inseamna ca nu deriva din alte unitati. Un bec obisnuit de 100 de wati incandescent emitea cam 130 de candele in mod uniform in toate directiile. Un spot LED concentrat poate avea cateva mii de candele pe axa principala, chiar daca consuma mult mai putin.
Lumenul
Lumenul (lm) masoara fluxul luminos total, adica toata lumina emisa de o sursa in toate directiile. Daca candela e despre directie, lumenul e despre cantitatea totala. Un bec LED de 10 wati produce in jur de 800 de lumeni, cam cat un bec incandescent de 60 de wati. Cand alegi un bec pentru casa, lumenul e cel care iti spune cat de multa lumina vei avea in camera.
Luxul
Luxul (lx) masoara iluminarea, adica lumina care ajunge efectiv pe o suprafata. Daca ai 1000 de lumeni concentrati pe un metru patrat, ai 1000 de lucsi. Daca aceeasi lumina se raspandeste pe 10 metri patrati, ai doar 100 de lucsi. In practica, luxul e cel care conteaza cand proiectezi iluminatul unei incaperi, fiindca el iti spune daca ai suficienta lumina pe birou, pe masa de operatie sau pe banda de productie.
Intre cele trei exista relatii matematice clare. Fluxul luminos (in lumeni) este integralul intensitatii luminoase pe tot unghiul solid. Iluminarea (in lucsi) depinde de fluxul luminos si de suprafata pe care cade. Dar in centrul tuturor sta candela, unitatea fundamentala.
O scurta istorie a masurarii luminii
Poate ca pare un subiect modern, dar oamenii au incercat sa masoare lumina de secole. In anul 1729, fizicianul francez Pierre Bouguer a realizat primele masuratori fotometrice sistematice, comparand vizual doua surse de lumina. Metoda lui era simpla dar ingenioasa: doua suprafete iluminate de surse diferite erau comparate de un observator care ajusta distantele pana cand luminozitatile pareau egale. Era un procedeu pur subiectiv, depindea de ochiul uman, dar a pus bazele fotometriei.
Mai tarziu, in 1760, Johann Heinrich Lambert a formalizat legile propagarii luminii, iar lucrarea lui, Photometria, a ramas un reper. A introdus concepte care se folosesc si astazi, precum legea cosinusului, care descrie cum scade iluminarea pe o suprafata inclinata fata de sursa de lumina.
Candela standard a trecut prin mai multe definitii de-a lungul timpului. Initial, se folosea flacara unei lumanari din spermantet de balena, apoi platina topita la temperatura de solidificare, iar din 2019, candela e definita prin constanta lui Planck si o frecventa specifica a luminii. Pare abstract, dar tocmai aceasta rigoare permite masuratori comparabile in orice laborator din lume.
Instrumentele de masura: de la fotometrul simplu la gonofotometrul de precizie
Sa trecem la partea practica. Cum se masoara, concret, intensitatea luminoasa a unui corp de iluminat? Exista mai multe instrumente si metode, fiecare potrivita pentru un anumit context.
Fotometrul
Fotometrul este instrumentul de baza. In esenta, contine un senzor care reactioneaza la lumina si un filtru care imita sensibilitatea ochiului uman. Senzorul genereaza un semnal electric proportional cu cantitatea de lumina primita, iar acest semnal e tradus intr-o valoare numerica. Fotometrele moderne sunt calibrate sa masoare in lucsi sau candele, in functie de configuratie.
Un fotometru portabil e foarte util pe teren: il poti folosi sa verifici iluminarea dintr-un birou, dintr-o sala de clasa sau dintr-un spatiu comercial. Dar cand vine vorba de masurarea intensitatii luminoase intr-un sens strict, ai nevoie de o configuratie mai complexa, cu distante controlate si unghiuri precise.
Sfera integratoare
Sfera integratoare, numita si sfera Ulbricht, e un dispozitiv care arata fix cum ii spune numele: o sfera mare, goala pe dinauntru, acoperita cu un material alb foarte reflectiv. Corpul de iluminat e montat in interiorul sferei, iar lumina emisa in toate directiile se reflecta de mai multe ori pe peretii interiori pana se uniformizeaza complet. Un senzor montat pe peretele sferei masoara lumina totala, adica fluxul luminos in lumeni.
Sfera integratoare nu iti da direct intensitatea luminoasa pe o anumita directie, ci fluxul total. Dar e extrem de utila ca punct de plecare, fiindca odata ce stii cati lumeni produce un corp de iluminat, poti calcula intensitatea medie sau poti compara cu datele obtinute prin alte metode.
Goniofotometrul
Aici ajungem la instrumentul cu adevarat relevant pentru masurarea intensitatii luminoase: goniofotometrul. Numele vine din grecescul gonia (unghi) si photon (lumina), ceea ce descrie exact ce face: masoara lumina emisa sub diferite unghiuri.
Principiul e urmatorul: corpul de iluminat e montat fix, iar un senzor fotometric se deplaseaza in jurul lui pe o traiectorie sferica, masurand intensitatea luminoasa la fiecare unghi. Rezultatul e o harta completa a distributiei luminii, numita curba fotometrica sau diagrama polara. Aceasta curba arata exact cat de multa lumina trimite corpul de iluminat in fiecare directie: in jos, lateral, in sus, la 45 de grade si asa mai departe.
Exista mai multe tipuri de goniofotometre. In unele, senzorul se misca in jurul sursei fixe. In altele, sursa se roteste iar senzorul e fix. Fiecare varianta are avantaje si dezavantaje, mai ales cand e vorba de corpuri de iluminat mari sau grele, care nu pot fi rotite usor. Laboratoarele de referinta folosesc goniofotometre cu raze de rotatie de cativa metri, pentru a asigura o distanta suficienta intre sursa si senzor.
Goniofotometrul e standardul de aur in industrie. Datele obtinute sunt folosite de producatori, de proiectanti de iluminat si de autoritatile de reglementare. Fara ele, nu ai putea proiecta iluminatul unui drum, al unei fabrici sau al unui magazin cu un minim de precizie.
Cum se desfasoara o masurare in laborator
O masurare corecta a intensitatii luminoase nu e ceva ce faci in grabA, pe genunchi. Exista proceduri clare, descrise in standarde internationale precum CIE (Comisia Internationala de Iluminat) si ISO. Sa trecem prin etapele principale, ca sa intelegem procesul.
Pregatirea
Corpul de iluminat trebuie stabilizat termic inainte de masurare. Asta inseamna ca il aprinzi si il lasi sa functioneze o perioada, de obicei 30 de minute pana la cateva ore, in functie de tip. Un LED, de exemplu, isi schimba performantele pe masura ce se incalzeste, iar masurarea trebuie facuta dupa ce temperatura s-a stabilizat. Camera de masurare trebuie sa fie complet intunecata si sa nu aiba suprafete reflectante care ar putea falsifica rezultatele.
Masurarea propriu-zisa
Senzorul goniofotometrului parcurge o grila de puncte in jurul corpului de iluminat. La fiecare punct, inregistreaza valoarea intensitatii luminoase. De obicei, grila are un pas de 2,5 sau 5 grade, ceea ce inseamna ca se fac sute sau chiar mii de masuratori pentru un singur corp de iluminat. Datele sunt stocate electronic si procesate ulterior.
Procesarea datelor
Dupa masurare, datele brute sunt prelucrate. Se calculeaza curba fotometrica, fluxul luminos total (prin integrare pe tot unghiul solid), eficienta luminoasa (raportul dintre lumeni si wati), uniformitatea distributiei si alti parametri relevanti. Rezultatele sunt prezentate sub forma de fisiere standardizate, cele mai cunoscute fiind formatele IES si EULUMDAT. Aceste fisiere sunt folosite apoi in software-urile de proiectare a iluminatului, precum DIALux sau Relux, pentru a simula cum va arata lumina intr-un spatiu real.
Standardele care reglementeaza masurarea
Masurarea intensitatii luminoase nu se face dupa ureche. Exista standarde internationale care definesc conditiile de testare, instrumentele acceptate, tolerantele si metodele de calcul. Principalele referinte sunt standardele CIE (Comisia Internationala de Iluminat), care acopera totul, de la definitia candelei pana la procedurile de masurare ale goniofotometrelor.
In Europa, standardele EN sunt armonizate cu directivele europene privind etichetarea energetica si performanta iluminatului. Un corp de iluminat vandut in Uniunea Europeana trebuie sa aiba date fotometrice masurate conform acestor standarde. In Romania, ASRO preia standardele europene si le publica ca standarde nationale.
Un aspect important: nu orice laborator poate face masurari fotometrice acreditate. Acreditarea se obtine prin organisme nationale (in Romania, RENAR) si presupune echipamente calibrate, personal calificat si proceduri verificate periodic. Diferenta dintre un laborator acreditat si unul neacreditat e ca rezultatele primului sunt recunoscute oficial si pot fi folosite in documentatia tehnica a produselor.
De ce conteaza masurarea corecta in viata de zi cu zi
Poate ca totul pare foarte tehnic si indepartat de viata reala, dar masurarea intensitatii luminoase are consecinte directe asupra confortului si sigurantei noastre. Gandeste-te la iluminatul stradal: daca intensitatea luminoasa a unui stalp nu e suficienta sau e prost distribuita, apar zone intunecate care cresc riscul de accidente. Normele de iluminat stradal impun valori minime de iluminare si uniformitate, iar toate aceste calcule pornesc de la datele fotometrice ale corpurilor de iluminat.
La fel si in mediul de lucru. Exista reglementari clare privind iluminarea in birouri, scoli, spitale si fabrici. Un nivel insuficient de lumina duce la oboseala vizuala, dureri de cap si scaderea productivitatii. Un nivel prea mare provoaca orbire si disconfort. In ambele cazuri, proiectarea corecta pleaca de la cunoasterea exacta a intensitatii luminoase a fiecarui corp de iluminat folosit.
In locuinte, lucrurile sunt mai relaxate, dar si aici conteaza. Un spot orientabil montat gresit poate crea o pata de lumina neplacuta pe perete sau poate lumina insuficient masa de lucru din bucatarie. Daca ai acces la datele fotometrice (curba de distributie, unghiul fasciculului, intensitatea pe axa), poti alege mult mai bine corpurile de iluminat pentru fiecare zona.
Instalatia electrica si calitatea iluminatului
Un aspect pe care multi il trec cu vederea este legatura dintre calitatea instalatiei electrice si performanta corpurilor de iluminat. Un corp de iluminat poate avea specificatii excelente in catalog, dar daca alimentarea electrica e instabila, daca cablurile sunt subdimensionate sau daca protectiile nu sunt corespunzatoare, performanta reala va fi sub asteptari.
Tensiunea de alimentare influenteaza direct intensitatea luminoasa, mai ales in cazul surselor conventionale. Chiar si LED-urile, desi au drivere care compenseaza variatiile de tensiune, pot suferi in conditii extreme. De aceea, o instalatie electrica bine realizata, cu materiale de calitate, este fundamentul oricarui sistem de iluminat performant.
Atunci cand proiectezi sau renovezi o instalatie, meritul sa te uiti la componente de la furnizori de incredere. De exemplu, https://www.electriceconstructii.ro/tub-rigid-flexibil ofera o gama de tuburi de protectie pentru cabluri care contribuie la siguranta si durabilitatea instalatiei.
Protectia cablurilor nu e un moft, ci o necesitate tehnica. Tuburile rigide si flexibile protejeaza conductoarele impotriva deteriorarilor mecanice, umiditatii si factorilor externi. O instalatie realizata corect, cu protectii adecvate, asigura alimentarea stabila a corpurilor de iluminat si, implicit, mentinerea intensitatii luminoase la parametrii proiectati.
Diferenta dintre masurarea in laborator si cea pe teren
Ce obtii in laborator si ce obtii in realitate nu sunt intotdeauna acelasi lucru. In laborator, conditiile sunt ideale: temperatura controlata, tensiune stabila, lipsa prafului, pozitionare perfecta. Pe teren, lucrurile stau altfel. Praful depus pe difuzor reduce transmisia luminii cu 10 pana la 30 de procente in cativa ani. Temperatura ambientala ridicata poate reduce eficienta LED-urilor. Tensiunea din retea poate varia.
De aceea, proiectantii de iluminat folosesc factori de mentinere cand calculeaza iluminarea reala. Factorul de mentinere tine cont de deprecierea luminoasa in timp, de acumularea de praf si de alte conditii specifice locatiei. E un calcul realist, care pleaca de la datele de laborator dar le ajusteaza la realitatea din teren. Fara acest factor, proiectele de iluminat ar fi mereu sub-performante dupa cativa ani de functionare.
Tipuri de corpuri de iluminat si particularitati de masurare
Nu toate corpurile de iluminat se masoara la fel, iar asta tine de constructia lor si de modul in care distribuie lumina.
Spoturi si proiectoare
Spoturile concentreaza lumina intr-un fascicul relativ ingust, definit printr-un unghi la jumatatea intensitatii maxime (se noteaza de obicei ca 2 theta 1/2). La aceste corpuri de iluminat, intensitatea pe axa e foarte mare, dar scade rapid spre margini. Masurarea trebuie facuta cu un pas unghiular fin, mai ales in zona fasciculului, pentru a surprinde corect profilul distributiei.
Corpuri de iluminat cu distributie larga
Plafonierele, corpurile de iluminat fluorescente sau panourile LED au de obicei o distributie larga, aproape uniforma pe un semisfriu. La acestea, intensitatea variaza mai lin intre directii, iar masurarea e mai putin critica din punct de vedere al rezolutiei unghiulare. Totusi, profilul exact al distributiei conteaza pentru calculele de uniformitate a iluminarii.
Corpuri de iluminat decorative
Candelabrele, aplice-urile si corpurile de iluminat cu forme neregulate reprezinta o provocare aparte. Distributia luminii poate fi asimetrica, cu maxime si minime in directii neasteptate. Masurarea lor necesita o grila unghiulara densa si o analiza atenta a datelor, fiindca o simplificare excesiva ar pierde detalii importante.
Curba fotometrica: harta distributiei luminii
Am mentionat deja curba fotometrica, dar merita sa insistam putin asupra ei, fiindca e documentul cel mai important care rezulta din masurarea intensitatii luminoase.
Curba fotometrica, numita si diagrama polara, arata grafic cum se distribuie intensitatea luminoasa in jurul corpului de iluminat. Se reprezinta de obicei in coordonate polare: in centru e sursa de lumina, iar distanta de la centru la curba, in fiecare directie, e proportionala cu intensitatea luminoasa in acea directie.
Un corp cu distributie uniforma va avea o curba aproape circulara. Un spot va avea o curba ingusta, ascutita in directia fasciculului. Un corp de iluminat stradal va avea o curba asimetrica, cu mai multa lumina trimisa spre drum si mai putina in sus sau lateral.
Proiectantii de iluminat se uita la curba fotometrica inainte de orice altceva. Ea le spune daca un corp de iluminat e potrivit pentru aplicatia respectiva. Un bec cu o distributie larga e ideal pentru iluminatul general al unei camere, dar total nepotrivit pentru iluminatul de accent. Invers, un spot foarte concentrat e excelent pentru a scoate in evidenta un tablou, dar nu va lumina uniform o incapere.
Eficienta luminoasa si masurarea ei
Pe langa intensitatea luminoasa, un parametru foarte important este eficienta luminoasa, exprimata in lumeni pe watt. Ea arata cat de bine transforma un corp de iluminat energia electrica in lumina. Un bec incandescent clasic avea o eficienta de cam 10-15 lumeni pe watt, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a energiei se ducea in caldura. Un LED modern ajunge la 100-200 de lumeni pe watt, ceea ce e o imbunatatire enorma.
Masurarea eficientei luminoase se face combinand datele din sfera integratoare (fluxul luminos total) cu puterea electrica consumata, masurata cu un analizor de putere. Raportul dintre cele doua da eficienta. E un calcul simplu ca principiu, dar presupune precizie in ambele masuratori.
Eficienta luminoasa e un criteriu esential in alegerea corpurilor de iluminat, mai ales in proiectele mari, unde consumul de energie e semnificativ. Un stadion iluminat cu corpuri de iluminat eficiente consuma cu zeci de procente mai putina energie decat unul iluminat cu tehnologie veche, la aceeasi iluminare pe teren.
Temperatura de culoare si indicele de redare a culorilor
Cand masori lumina, nu te uiti doar la cantitate, ci si la calitate. Temperatura de culoare, exprimata in Kelvin, iti spune daca lumina e calda (galbena, sub 3000 K), neutra (in jur de 4000 K) sau rece (albastruie, peste 5000 K). Indicele de redare a culorilor (CRI) iti spune cat de fidel reproduc culorile obiectelor iluminate de acea sursa. Un CRI de 100 e ideal, echivalent cu lumina naturala.
Acesti parametri se masoara cu spectroradiomentrul, un instrument care analizeaza spectrul luminii emise, adica distributia energiei pe diferite lungimi de unda. Din spectru se calculeaza temperatura de culoare si CRI. Nu e acelasi lucru cu masurarea intensitatii, dar se face de obicei in paralel, fiindca sunt informatii complementare.
Un corp de iluminat cu o intensitate luminoasa excelenta dar un CRI slab nu e ideal pentru un magazin de haine, unde culorile trebuie sa arate cat mai naturale. Si invers, un CRI ridicat nu compenseaza o intensitate insuficienta intr-un spatiu unde ai nevoie de lumina puternica.
Noile tehnologii si provocarile masurarii moderne
Trecerea la LED a schimbat profund industria iluminatului, dar a adus si provocari noi in ceea ce priveste masurarea. LED-urile au caracteristici diferite fata de sursele conventionale: sunt foarte sensibile la temperatura, au spectrul de emisie diferit, se degradeaza altfel in timp si pot avea efecte de palpaire (flicker) care afecteaza confortul vizual.
Masurarea intensitatii luminoase a LED-urilor necesita instrumente calibrate special, proceduri adaptate si conditii de testare mai stricte. De exemplu, timpul de stabilizare inainte de masurare e mai lung decat la becurile incandescente, fiindca performantele LED-ului depind de temperatura junctiunii, care se stabilizeaza lent.
O alta provocare vine de la corpurile de iluminat inteligente, care isi pot modifica intensitatea, temperatura de culoare si distributia luminii in functie de diverse senzori sau comenzi. Masurarea lor presupune testarea in mai multe configuratii, ceea ce multiplica numarul de masuratori necesare.
Iluminatul OLED (diode organice emitatoare de lumina) si iluminatul cu laser sunt inca la inceput, dar vor aduce, probabil, provocari suplimentare. Cu cat tehnologia avanseaza, cu atat instrumentele si metodele de masurare trebuie sa tina pasul.
Cum sa interpretezi specificatiile de pe ambalaj
Daca ai ajuns pana aici, probabil te intrebi cum poti folosi toata aceasta informatie in mod practic. Cand cumperi un bec sau un corp de iluminat, pe ambalaj gasesti de obicei cateva date: puterea in wati, fluxul luminos in lumeni, temperatura de culoare in Kelvin, CRI si, uneori, unghiul fasciculului. Intensitatea luminoasa in candele apare mai rar pe ambalaj, dar o gasesti in fisa tehnica a produsului.
Daca ai nevoie de lumina concentrata, cauta un corp de iluminat cu un unghi al fasciculului mic si o intensitate pe axa cat mai mare. Daca vrei iluminat general, uita-te la lumeni: cu cat sunt mai multi, cu atat mai multa lumina vei avea in camera. Daca iti pasa de calitatea luminii, verifica CRI: pentru locuinte, un CRI peste 80 e acceptabil, iar peste 90 e foarte bun.
Un sfat practic: nu te lua doar dupa wati. Un bec de 10 wati LED poate produce aceeasi lumina ca unul incandescent de 60 de wati. Watii iti spun cat consuma, nu cat lumineaza. Lumenul e cel care conteaza in alegerea becului potrivit.
Masurarea in contextul proiectarii iluminatului
In proiectarea profesionala a iluminatului, masurarea intensitatii luminoase e doar inceputul. Datele fotometrice sunt incarcate in software-uri specializate care simuleaza cum va arata lumina intr-un spatiu dat. Proiectantul introduce geometria incaperii, reflexivitatea peretilor, pozitia corpurilor de iluminat si obtine harti de iluminare, diagrame de uniformitate si verificari ale conformitatii cu normele.
Aceste simulari sunt foarte precise, dar numai daca datele de intrare sunt corecte. De aceea, masuratorile fotometrice trebuie facute in laboratoare acreditate, cu echipamente calibrate. Un fisier fotometric gresit sau aproximativ poate duce la o proiectare defectuoasa, cu consecinte care merg de la disconfort vizual pana la neconformitate cu normele de securitate.
In practica romaneasca, din pacate, nu toate produsele de pe piata vin cu date fotometrice masurare corect. Unele produse ieftine, importate fara documentatie, au specificatii umflate sau netestate. De aceea, proiectantii experimentati aleg sa lucreze cu producatori reputati si sa verifice, cand e posibil, datele prin masuratori independente.
Cateva reflectii in loc de incheiere
Masurarea intensitatii luminoase e un subiect care pare, la prima vedere, strict tehnic. Dar daca te gandesti mai bine, are de-a face cu felul in care ne simtim in spatiile pe care le locuim si in care muncim. O lumina bine aleasa si bine masurata face diferenta intre o camera in care te simti bine si una in care te apasa totul. Intre un drum sigur si unul periculos. Intre o sala de operatie in care chirurgul vede clar si una in care ezita.
Nu trebuie sa devii specialist in fotometrie ca sa beneficiezi de aceste cunostinte. E suficient sa stii ca exista instrumente precise, standarde internationale si profesionisti care se ocupa de asta. Si ca, atunci cand alegi un corp de iluminat, merita sa te uiti dincolo de pret si de ambalaj, la datele care descriu cu adevarat cum va lumina produsul respectiv.
Lumina e, pana la urma, una dintre putinele lucruri care ne influenteaza in fiecare clipa fara sa ne dam seama. Meritat sa ii acordam atentia cuvenita.
